Cine sunt traficantii?

            De obicei sunt bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact direct cu potenţialele victime: barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor persoane demne de încredere şi afişează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingători şi au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Aceşti “binevoitori” dispuşi să ajute o tânără să câştige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar rude ale ei. Când oferta vine din partea unei cunoştinţe directe, aceasta este fie ocazională (întâlnirea a avut loc într-un bar, de exemplu), fie vagă (foşti colegi sau alte persoane întâlnite în trecut).

Traficanţi români, sârbi, albanezi etc., sunt organizaţi în reţele transfrontaliere, cu tentacule până în satele şi oraşele din FRI Macedonia, Bosnia-Hertegovina sau regiunea Kosovo, unde tinerele sunt vândute pentru prostituţie în barurile de noapte. Iar “proprietarii” lor nu ezită să le vândă mai departe, la un preţ din ce în ce mai mare, atunci când au nevoie de noi atracţii ...

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) este unul dintre organismele care încearcă să combată şi să prevină traficul de fiinţe umane la nivel mondial. În România, OIM desfăşoară un program de asistenţă pentru victimele traficului, prin multe tinere au fost repatriate voluntar şi ajutate să reînceapă o viaţă normală.

Sunt încă mulţi cetăţeni, în special tineri – ei reprezintă segmentul cel mai vulnerabil, atât din mediul urban, cât şi rural-, care nu cunosc cu adevărat riscurile pe care le prezintă plecarea în străinătate, lucru pe care se bazează şi traficanţii. Lipsa de informare, precum şi situaţia materială precară reprezintă factorii favorizanţi ai traficului. Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânara a suferit abuzuri creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinatate. Nivelul scăzut de educaţie impiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai uşoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea şi cu o lipsă de perspective în propria lor ţară.